Plimbarea la miezul nopţii

Timpul parcă trecea din ce în ce mai greu , după întâlnirea cu acea fantomă , m-am hotărât să plec prin pădure , poate găseam cu ce să mă distrez.
Săream din copac în copac , dar câteodată crengile parcă înviau şi săreau pe mine , dar era amuzant , pentru că le distrugeam direct cu respingerea mea.
"Totuşi , ar fi mai bine să stau jos." îmi zic aşezându-mă la baza unui copac , de la care vedeam perfect luna , parcă era special pusă pentru mine exact deasupra capului.

După ce am așteptat și am veghetat în umbra tuturor am ajuns într-o pădure pierdută de lume, în celălalt capăt al continentului, în care mi-am pierdut timpul o vreme mergând și tot mergând văd urme de pași și crengi distruse. La baza unui copac văd un om cu o mască, și îl întreb:
- Cine ești și ce ești,ființă care veghează?

Mă întorc uşor către persoana care a apărut , dar nu era singură , se simţea un aer rece în spatele meu , care parcă mă făcea să transpir pe sub costum , era o putere mare totuşi.
-Ce contează cine sunt , îl întreb eu , ridicându-mi capu şi uitându-mă la lună.

Îl simt cum își întoarce capul la mine, atât de încet și nevinovat, încât părea că  nu avea nici o intenține în a-mi răspunde, și totuși a făcut-o. Îi răspund, dar înainte mă strecor nedetectat în copacul de deasupra lui.
- Și totuși de ce nu ar conta? Ce caută un om cu o mască în pădure la ora asta, în singurul loc unde am și eu parte de liniște?

-Te-am deranjat în această seară cu ceva de ţi-am stricat liniştea , din câte observ eu tu m-ai deranajt pe mine şi astăseară chiar nu am dispoziţia necesară să omor pe cineva.

Îmi mişc capul uşor în diverse părţi să văd unde îi este tovarăşul a cărui prezenţă este imposibil să nu fie detectată , dar nu se ştie sursa provenienţei puterii.

- Nu trebuie să ai dispoziția să omori pe cineva, deseori o faci fără să vrei. Ei bine, pădurea asta este singurul loc în care am putut sta departe de omenire și faptele lor arțăgoase.
Mă duc în fața lui să îi văd chipul iar Deathmark își face apariția șoptind:
- Tu nu ești om!

Uitându-mă la ei mă ridic uşor în picioare şi tot la cer mă uit , dar dintr-o dată mă uit la demon.
-Ştiam că eşti prin zonă , dar nu ştiam cine eşti mai exact sau ce eşti. Nu par a fii om , îi întreb eu pe cei doi , adică totuşi nu par a avea vreo mutaţie.

- Aah, scuză-mă că nu m-am prezentat, sunt un demon, al cărui nume nu îl vei afla prea de curând. exclamă Deathmark
După câteva clipe în care Deathmark analizează chipul din față, încearcă să-i scoată masca.

Ridic liniştit mâna , înainte să mă atingă şi-l propulsez într-un copac.
-Totuşi , eu nu am fost interesat să aflu despre voi , aşa că mi se pare corect ca nici voi să nu încercaţi să-mi scoateţi masca , spunând asta îmi dau paltonul jos ştiind că se va risca o ceartă.

Înainte să observe cineva că Deathmark s-a ciocnit de copac, se teleportează în dreapta mea cu o viteză imposibil de recreat de un om și spune:
- Pari a fi puternic, nu pot să zic nimic despre onoarea ta pentru că nu te-am cunoscut, dar pot să spun că nu știi în ce scopuri să-ți folosești puterea.
În al doilea moment, Deathmark taie copacul în două și șoptește:
- Care este povestea ta?

-Povestea mea este una tristă totuşi , nu prea îmi place să povestesc , cert este că am mai primit o şansă când am fost tăiat pe faţă , de aceea port masca, faţa mea este feliată , am fost la morgă , m-au tăiat pe unde au vrut ei , şi din păcate pentru mine , sau ei , m-am ridicat şi i-am omorât.
Prima dată mi-am folosit puterile la câţiva ani , când mi-au murit părinţii , atunci am intrat în comă din cauza emanării de energie prea mare.
Apropo , pe mine mă cheamă Fumei , pe voi?

- Numele meu este Soufflet, iar numele său... mi-aș dori să-l știu, mi-a spus că o să mi-l zică cândva...
Deathmark intervenii repede:
Dacă o să vă zic, oricum nu o să mă credeți.

-Sofflet , puterea ta nu este aşa de mare ca a lui , asta se vede , eşti un om aşa este?

- Așa este, sunt un simplu om, dar în același timp destul de mortal, chiar nu vrei să vezi cum mânuiesc acest cuțit. (Arătă cuțitul făcut din argint, cu inscripții pe el)

-Nu mi-aş dorii să aflu , dar ce vă aduce mai exact prin această zonă?

- Aici îmi petrec zilele în general, aici și in locuri pustii, îi urăsc pe oamenii fără pic de onoare și pe cei care luptă fără un scop, și ucid... distrug... tot ce alții au mai drag. Nu aș suporta să stau într-un oraș, nu aș suporta să văd cum oamenii se omoară fără nici un motiv, fără pic de milă, onoare, nu mai zic că am fost declarat trădător chiar înainte să îl omor pe comandantul armatei din continentul meu, totul a pornit din lupta pentru ... resurse.

-Se pare că aş putea să iau o recompensă pe tine , heh glumesc , aşa de rău este oraşul oamenilor , în spre ghinionul nostru nu putem să-i invadăm , oare există oameni puternici?

Scopul meu în această lume este să o domin , de a o face cât mai grea , cum a fost Hitler 1391 de ani , am citit foarte multe despre el şi-l admir , dorinţa mea este să fac lumea cât mai grea , să vadă prin ce am trecut şi eu.

- Atunci nu ai ce discuta cu mine! exclam eu dispărând în umbră, dar înainte de toate, îmi inscripționez pe primi 10 copaci numele meu.

-Văd că dispari rapid , o să te întorci tu cândva , nu am dispoziţia necesară să te fac să vii singur.